Iar a grait Maestrul
     media: 0.00 din 0 voturi

01.11.07
19:32
Master Kenobi: taci ca te fac sa dai din jeleu pe iron maiden !


Maestrul a grait!!!
     media: 0.00 din 0 voturi

01.11.07
19:31
Master Kenobi: bah
Master Kenobi: vreau sa trag pe nas pufuleti maruntiti


Dorele, mai bag-o bomba, ba!
     media: 0.00 din 0 voturi

01.11.07
19:00
Nu e noutate, dar da-o in mama lui Merlucius de treaba! Cum, dragostea vecinului meu handicapat de la parter, sa fii atat de handicapat sa pizdesti tot orasul?!!

Sooo... Pe unde o luam?

FIRE IN THE HOLE!!!

Dorele, ce-ai facut cu nitro?!!

Asta-s eu. Sexy, nu?



Il Duce
     media: 0.00 din 0 voturi

01.11.07
13:08
Pentru cine nu da proba de istorie la Bac, vorbesc de Mussolini. De ce Mussolini? Pentru ca asta se crede directoarea.
Pe langa faptul ca e o comunista mai a dracu' decat Stalin (dar nu recunoaste asta; ca Mussolini ), a decis ca nu ne-am prins ca e ea directoare. Si ca e cazul sa ne aminteasca asta. Zilnic.
Asa ca, in ton cu functia (din capul ei suprarealist) si-a amenajat un birou nou-nout (cu dotarile de rigoare: sala de conferinta, scaune de piele, nu ciurucuri ca, de, se respecta, doar e DIRECTOARE, plus calculatoare P4 ultimul tip si mobilier asortat). Ca pentru biroul ei nou-nout a fost sacrificat un laborator de informatica a interesat-o cam la fel cum ma intereseaza cum intereseaza pe mine ca Guta a mai furat o melodie si-a trasformat-o in album.
Desigur, e un mister cum a reusit amenajarea unui asemenea birou. Cum e un mister unde se duc banii din fondul comitetului de parinti (se face abstractie ca nu avem voie, legal, sa strangem un asemenea fond), ca sotul ei (inspector general; sa mai insir ce relatii are?) preda in acelasi penitenciar (si alea au directoare, nu?) sau ca 70% din clase au dotari mediocre.
Acum, nu cer conditii de tip m.U.E., dar este absurd ca directoarea unui liceu mediocru, cu elevi mediocrii, profesori mediocrii, dotari mediocrii, pana si reputatie mediocra, sa sacrifice o sala de informatica pentru a-si face birou, pentru HuzUR personal ?! Sa fim seriosi, chiar nu era nevoie! Sala de festivitati avem, slava cerului! Nu era nevoie decat de o renovare si modernizare; astfel aveam si un laborator de informatica si o sala pentru sedinte, dar si resurse ce puteau fi folosite petru achizitia de materiale necesare (sunt foarte mari carente in acest domeniu).
Da', de! Cand are chef Il Duce sa futa bani, noi tre' sa sarim cu prezervativele si sa curatam mizeria dupa sceneta...


Da Hailander revine
     media: 0.00 din 0 voturi

01.11.07
12:57
Altfel spus, Sf. Jigodie al IV-lea, cunoscut si ca Seren Asmodai, descendent al lui Abdul al Ahmed von Psyke, cel dintai Compadre, Conte de Bambilici, a revenit sa va strice ziua. Ca asa e frumos.
A trebuit sa imi intrerup sedinta de invatat (2 examene extrascolare; daca nu le iau, imi iau ai mei gatul in frunte cu mine) ca nu se mai putea. Sa rad de unul singur.
Colectivul Paranormal "John Ramura" A fost supus unor modificari radicale, cum am spus in ultimul numar al revistei (randunica mea, asta numai blog nu e), modificari ce se apropie de finalizare.
Deasemenea, au avut loc niste intamplari fascinante, legate de extraordinarii detonatori de sosele si trotuare (o sa vedeti ce vreau sa zic) si, desigur, iluminatoarele de scalpuri din cadrul Complexului Nauc.


Colegiul National "Vulva Ma-tii"
     media: 5.00 din 2 voturi

25.09.07
17:50
Ne daduram Celui-Ce-Fum-Pe-Nari-Scoate-Si-Coarne-Posedeaza. Nu mai estem noi, cei care exista, "Balamucul Teoretic" (liceu oricum nu eram, nici teoretic, nici practic). Acum ne intitulam cu titulatura "Colegiul National". Insa de vreme ce acolo mai mult sa ne masturbam psihico-spiritual decat sa invatam notiunile necesare supravietuirii si perpetuarii speciei, eu ii voi da o titulatura mai adecvata: "Colegiul Paranormal". Colegiu, pentru ca asa se zice la americani, cei mai idioti idioti de pe planeta (iar noi imitam, intr-o maniera chiar mai idioata, pe americani) iar paranormal pentru ca noua directoare (da, am scapat de sefa de partid veche) e mai comunista decat aia veche si mai plecata cu parasuta pe Amazon, ceea mi se pare mai improbabil ca Vlad Tepes intors din morti sa impaleze pe aia de la Cotroceni (mi-as vinde sufletul lui Samael sa vad asta).
OK, lasand gluma deoparte, schimbarea la muie (adica la fata, nesimtitilor) a institutului e pe bune, au schimbat pana si panoul liceului (apropo, panoul nou pe care scrie "Colegiu" e stramb; de ce nu ma mira? ) si chiar regulile (kind of) ale caca...aaa... asta, colegiului, astfel ca uniforma nu mai este obligatorie (de mult ce respectam uniforma veneam mai pestriti ca dracii de la circ), insa trebuie sa purtam ecusom (da, merci; frumos mai viseaza, pe cuvant) si sa avem o tinuta decenta.
Cam astea sunt schimbarile majore legislative din tara lu' Ciunga-Voda. In ceea ce priveste aplicarea... Ei bine, la faza asta au gandit ca Pacala cu usa. Adica au bagat la botic mai mult decat au putut inghiti, astfel s-au apucat (fara sa gandeasca dinainte) sa modifice cam tot ce se poate si nu se poate din liceu. In urma "geniului" strategic, reteaua de internet s-a dus pe membrul masculin la vale (adica astia de sunt la info, daca au nevoie de cea mai noua versiune C++, Pascal sau macar sa faca rost de blestematul NET 2.0 si ce le mai trebuie mai trebuie sa astepte pana de Sfantu' Asteapta), biblioteca elevilor nu mai exista (nu ca era de vreun folos, ca nu batea nici vantul pe acolo) iar cabinetul de limba japoneza a fost mutat in regim de prostie la etajul 3. Au mai facut si alte mutari de tip Tamango (adica au batut cu lingura-n gard), dar alea nu prea ma privesc asa ca, daca mai aud de ceva, va zic.
Ce voiam sa mai zic...?... A, da! Era sa uit. M-au mutat ai dracu' de la parter la etajul 3, clasa cea mai indepartata de scarile elevilor (capatul opus al holului), cu niste banci care imi vin pana la bust cand stand jos (am 1,70m, sa nu ziceti ca-s cine stie ce dwarf) iar in picioare imi vin peste buric. Partea buna la ele este ca ma pot uita lejer la filme sau onora pe Sfantu' Somn, ca nu ma vede nici dracu'.
Cam atat deocamdata. Trebuie sa plec, ca au venit domnisoarele dragute in halaturi (sau halate? dracu' s-o pieptene de romana; mai buna-i japoneza) cu pusca de elefanti si camasa. Sa dormiti bine! (Ca doar somnu' a ramas moka; deocamdata)


Vodafone
     media: 4.67 din 3 voturi

12.09.07
16:43
Este incredibil cum ceva banal, precum achizitionarea unui telefon mobil, se poate dovedi mai grea decat cruciada pentru gasirea Sfantului Graal. Si mai lipsita de speranta.
Totul a inceput pe la inceputul lui septembrie, pe 3 sau 4. Ideea era sa cumpar telefonul prin prelungire de abonament. Acum, am intuit ca o sa se imputa treaba cu ratonii de la Vodafone, asa ca intru pe site-ul lor (infect, apropo) de unde aleg un telefon. Se incadra in toate criteriile: bun, ieftin, la oferta. Perfect, imi zic, hai sa mergem la cumparaturi.
Carrefour. Orhideea. Arsis (dintre cei mai mari parteneri Vodafone din Bucuresti). Ajuns acolo, intreb pe maimutoiul la costum (la ce fata avea, speria si maimutele) de un telefon din vitrina. Raspunsul a venit prompt, categoric si dur: "nu stiu!!!". Evident, nu il ducea capul sa deschida vitrina sa se uite la modelul inscriptionat pe spate. I-a venit ideea cam peste 10 minute (eu ma uitam la telefoanele care aveau descriere si pret intre timp). Ideea a fost aplicata insa peste alte 5-10 minute, ca boul nu stia unde era cheia (??!!) de la dulapul in care erau unele dintre cele mai scumpe modele (dintre care un Motorola KRZR editie D&G al carui singur merit era ca avea carcasa aurie si logo-ul D&G pe el, insa cu un pret care iti taie definitiv pofta de cumparaturi; telefon de cocalar, ca varianta plain e aproape de 2 ori mai ieftina). Cred ca m-as tavali pe jos de ras (cu urletele aferente, desigur) daca ala ar ajunge manager. In fine, am aflat in cele din urma ca telefonul respectiv nu a aparut inca (da, asa mi-au zis filozofii de la magazin). Nu conteaza ca l-am vazut in vitrina si ca am pus mana pe el.
A doua zi, merg la Mall (plaza). Aceeasi faza. Doar ca nu era vorba de Arsis, ci chiar de Vodafone si ai sai angajati scapati de la centrul celor intarziati mintal. Asa ca, ajuns acasa, verific (IAR) telefonul dorit, ca poate sunt eu tampit. Nu, oferta in toata regula. Oferta, promotie. Adica astia de la Vodafone aveau promotie la un telefon care nu exista. Frumos.
Sambata trecuta (8 septembrie), in speranta ca a aparut telefonul magic, am mers (IAR) la Carrefour (tot Orhideea), ca un bambilici la costum mi-a zis in ziua aceea fatidica sa incerc peste vreo cateva zile. Ceea ce am si facut. De data asta, telefonul avea descriere, pret si ce mai vreti voi in vitrina aia. Perfect zic, am telefon! Ma duc la Gigel la costum (va streseaza repetitia,nu? pe mine ma stresa si mai mult repetitia din realitate) si il intreb daca are telefonul, la care el, calm, categoric si sigur pe el: "NU". Va jur ca ma asteptam la reactia lui dinainte sa ajung la magazin, d-asta am si intrebat! Ca de data asta aveam contrareplica: "Domnule, dar e in vitrina". El incearca sa o dea la intors: "Dar are pret?". Nici nu termina intrebarea lui retardata, ca i-o tai cu: "Da, are". Iarasi el, intr-o incercare aproape amuzanta de a-si pastra demnitatea (de superioritate nu se mai punea problema, ca l-am facut de cacat in mai putin de un minut ), a zis sa vada daca figureaza in lista de preturi. Mai are rost sa mentionez ca da? Invins, umilit si sodomit psihic, imi spune cat costa: mult. Ii spun ca vreau sa il achizitionez prin prelungire de abonament. La care maimutoiul, in culmea extazului ca stia ceva ce eu nu stiam, spune: "noi suntem parteneri Vodafone, nu ne ocupam de asta". Imi venea sa il bag cu capul in vitrina aia si sa ii zbier "DE CE DRACU' MAI SUNTETI PARTENERI?!!!". Dar m-am abtinut. Ca aveau camere de luat vederi si riscam bulau.
Plin de draci, a ramas doar sa merg pana la Apaca, sediul Vodafone din Bucuresti. Dupa o plimbare minunata de la Grozavesti si pana la Apaca pe jos [pe aceasta cale ii urez lui Videanu sa fie calcat de un trabant si sa moara de jigodie (pentru cunoscatori, Paramyxoviridae)], am ajuns la sediul Vodafone, unde, intr-un final, am achizitionat jucaria. Desi eram tentat sa sparg capetele la toti handicapatii de la Vodafone si Arsis, m-am abtinut. Mi-era prea drag de telefon ca sa il stric pe ei. Asa ca am plecat acasa, fericit ca am trecut de tortura asta. Insa fericirea a fost de scurta durata, caci acasa am realizat ca telefonul, fiind nou, nu exista la ora actuala software pentru el. Asa ca, a doua zi dupa achizitie, a trebuit sa cumpar card microSD ca sa ma pot folosi ca lumea de telefon. Ma rog, asta fost doar un mic discomfort pe langa ce am patimit ca sa il gasesc.
In final as vrea sa blestem de moarte Vodafone si de a multumi tovarusului Motanu' Nebun (eu tot Tziganu ii zic, orice ar spune) ca m-a insotit in cautarea de mobil din acea fatidica zi de sambata 8 septembrie 2007 si pentru ca a venit cu mine sa imi iau si card, ca mi-era asa o tarsa sa ma duc singur... Toate cele bune!
A, da! Era sa uit! Telefonul este un Motorola W490 (Vodafone), W510 (Orange).


A trecut ceva timp...
     media: 5.00 din 1 vot

09.09.07
22:07
...de cand nu am mai scris... Ma aflu in fata monitorului, incercand de ceva timp sa scriu ce am pe suflet. Insa, oricat as incerca, nu pot. Nu pot, pentru ca in secunda in care am "asternut pe hartie" ce simt, ma blochez. Nu pot publica aceste ganduri, nu pentru ca mi-ar fi rusine de ele. Ci pentru ca, oricat de mult as dori sa atinga pe cineva esenta din spatele literelor, realizez ca nu se va intampla. Realizez ca greutatea ce ma apasa, oricat de bine as transpune-o in cuvinte, ea nu va fi perceputa de nimeni. Oricat de mult as dori sa dezvalui ce se afla in adancul sufletului meu, nu are cine sa vada, nu are cine sa inteleaga.
Cuprins de dorinta de a fi cat mai aproape de cineva, de a nu exista nici o bariera intre mine si acea persoana, sunt pus in fata faptului simplu, dureros si real: nu se va intampla. Nu se va intampla, pentru ca bariere vor exista mereu. Impuse chiar de persoana de care incerc sa ma apropii. Fie ea iubita, amica, nu va accepta sa ma apropii dincolo de o limita. Motivele sunt diverse, insa ele nu mai conteaza. Pentru mine, se taie filmul in fractiunea de secunda cand vad in ochii ei ceea ce buzele vor rostii in secunda urmatoare: "exista limite, peste care nu voi trece". Cand aud asta, tot ce simt in acel moment este un gol, parca o componenta din alcatuirea fiintei mele ar lipsi.
Acum ati aflat cam ce ma macina. Nu stiu daca veti intelege de ce, pentru a avea un motiv sa traiesc mai departe, am ales sa fiu animat de partea mea intunecata. Ura, furie, aroganta, sfidare, aceste sentimente "rele", "negative", m-au animat, mi-au dat puterea de a infrunta tot ce mi-a aruncat viata pana acum. Traiesc pentru a distruge orice imi sta in cale si sunt perfect constient ca merg pe linia expres catre Infern. Insa accept asta si cu bucurie accept chinuri eterne si distrugere finala. Pentru ca mai bine ura decat singuratate, mai bine furie decat tristete, mai bine aroganta decat autocompatimire.


Iar am fost plecat
     media: 5.00 din 1 vot

26.08.07
13:45
Si nu am avut cum, de ce si ce sa scriu. Acum am.
Plec iar. De data asta, de pe nefututul asta de ABlog. Ca mi-a mancat ficatii prematur.
Blogul asta va servi ca arhiva si pagina de redirectionare catre noul blog, unde imi iau angajamentul sa aberez ca un scelerat amabil ce sunt.


W.o.W. is your mother
     media: 4.00 din 2 voturi

11.08.07
12:44
M-apuc de World of Warcraft. Mai exact, imi fac server.
Nu mi se pare O.K. cum procedeaza cei de la Blizzard. Nu imi place ideea de a plati lunar ca sa folosesti ceva ce deja ai cumparat. Nu imi place. Asa ca, imi fac server.
Cei care doresc si pot sa ma ajute, un email (adresa e shinigami.seren@yahoo.com).
P.S.: s-a intamplat ceva cu sistemul de blesteme (comment-uri) si nu pot sa mai primesc dragalasele voastre urari de moarte. Trebuie sa vorbesc cu admin-ul. Ca singur nu se sesizeaza.